joi, 29 decembrie 2011

Croitorului (indeterminism)


De câte ori am trecut pe lângă atelierul tău fără nume
Era deschis dar nu ți-am dat niciodată de urmă

Nu mi-ai cusut tu haina atât de aproape de talie și de tâmple
Nu mi-ai ales tu stofa pe care o port cu privirea înainte
Sau mătasea pe care pășesc îngândurată seară de seară
 
Nu ai decis tu ca retina mea să adore turcoazul și doar turcoazul 
Nu tu l-ai întins cu nesaț și grijă pe toate mănușile din piele 
Pe floarea din păr și pe dantela de la gulerul paltonului
 
Nu tu mi-ai finisat zâmbetul și apoi French twist-ul din păr 
Nu tu mi-ai aranjat pălăria peste genele bune și genele rele
Nu tu ai tras de rochie cât să-mi acopere genunchii
 
Nu te-am rugat niciodată să-mi coși vreun nasture 
De fiecare data am intrat și mi-am luat singură ața și acul

sâmbătă, 3 decembrie 2011

proză pe marginea unui tablou belgian

draga mea – îi spuse fetița de opt ani păpușii sale – am aflat trei lucruri despre tine:

primo, dacă moș crăciun nu există atunci tu ești o fraudă iar toate premisele pe care am bazat relația noastră au fost greșite

secundo, privirea ta devine mai tâmpă pe zi ce trece și nici nu mai țin minte să fi primit vreodată un sfat bun de la tine

ultimo, rochia ta nu mai este demult la modă și fiind cusută de corpul tău, nu o pot schimba

față de toate aceste lucruri, și pentru timpul pe care mi l-ai acordat, sunt dispusă să îți ofer propria cutie în podul casei

fetița mea – îi spuse păpușa – te rog află trei lucruri despre lume și despre tine:

unu, dacă un lucru este fals, aceasta nu inseamnă că ceea ce-i este subsecvent nu poate fi real

doi, datorită tăcerii mele tu ai învățat să-ți găsești răspunsurile și să poți lua singură decizii

trei, rochia mea ți-a fost batistă, șevalet și obiect de siguranță printre străini

prin urmare, detașarea ta nu poate decât să mă bucure, rolul meu aici fiind îndeplinit;

...douăzeci de ani mai târziu, o fetiță primește cadou de crăciun o păpușă ...


(Georges Lemmen- Girl with doll - 1904)

vineri, 25 noiembrie 2011

Inelul bunicii

tată, îmi amintesc cum la naștere, 
în ochi mi se citea progeria
și surprinderea mamei rămasă cu pâinea în mână
atunci când ți-ai luat gena înapoi 

și ai plecat 

mamă, știu că în locul meu 

poate ți-ai fi dorit o rochie nouă de seară 
pe care să o împăturești ușor înainte de culcare

și un pachet de Eugenia
așa cum le făceau numai pe vremuri 


bunicule, te rog trimite mamei o sticlă de Tutti-Frutti 
s-ar fi mulțumit și cu mai puțin 

dacă n-ai fi ales războiul apoi pământul românesc 
de lângă strada Holtului 
unde părinții mei își fac acum casă de lemn


bunico, iartă-mă că nu am plâns deloc după tine
am inelul tău și al mamei pe deget

ce bine că ultima oară am fost inspirată 
să-ți spun că te iubesc

și să-l rog pe tata să-ți cumpere țigări 
pentru că eu uitasem
iar tu mi-ai spus că îți place haina mea în carouri

când ochii tăi mai zăreau doar umbre de alb și negru


bunico, știu de ce zâmbeai

pentru că la ultima întâlnire cu bunicul 
te-ai lăsat așteptată ca o domnișoară 

timp de patruzeci și trei de ani

miercuri, 16 noiembrie 2011

res nullius

părul tau mirosea a iarnă
și a bomboanele de brad
dintr-un cămin fără șemineu fără obloane 
în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters
decretând ce e al tău ce e res nullius
ce ar mai putea fi al nostru
           
a fost un moment în care
torceai în somn un cântec al nimănui
strângând perna moale și supusă
până la ultima suflare
până la ultima pană
cu care ai scris,
ai cântat
și pe care ai pus capul

noapte de noapte coboram până la chioșc
după un plic de oxitocină,
să-l torn în ceaiul tău negru, în apa de la robinet
așa cum te-am surprins și pe tine
într-o dimineață
cum ani de zile ai hrănit inocenț
presărând lapte praf
în ceașca mea de cafea
           
de ieri am început să cred
doar în sărbătorile pe care le aleg
dintr-un calendar nereformat
cu ochii închiși mușcând dintr-un măr

joi, 3 noiembrie 2011

Răzvrătire

 acum mulți ani mi-ai șoptit printr-o ușă
 că energia este masa ori viteza luminii la pătrat
 iar eu ți-am spus să intri și să faci întuneric
 
 mi-ai spus că viața noastră este un joc de tetris
 în care fiecare alegere o zgârie pe următoarea
 iar eu am oprit gravitația, cu mâinile în buzunar
 
 m-ai certat aspru că am scris o petiție ploii
 înainte să ne stingem păcatele în jurul focului
 iar eu m-am ascuns într-un cub fără rafturi
 
 m-ai chemat să ne alegem mobila, președintele
 și notariatul la care să ne împărțim valorile 
 iar eu m-am întors și am semnat tot ce-am vrut.

marți, 1 noiembrie 2011

Integrare

 ajută-mă să integrez
 codul tău sursă și codul meu civil
 și poate n-am să mai invidiez
 că îți tipărești singur liniile
 în timp ce eu pot doar
 să interpretez ce au scris alții
 acum sute de ani

 tu generezi excepții
 și acolo unde lucrurile merg bine;
 intotdeauna îmi țin în geantă
 de lege ferenda, un if și un else

 vezi tu, justiția nu e open source;
 fiecare executabil are taxa lui de timbru

 pentru tine excepțiile
 se prind și se tratează
 pentru mine excepțiile
 se pierd sau se câștigă

vineri, 28 octombrie 2011

Odă lui șapte secund (2011)


mi-am descoperit călcâiul
 și apoi mi-am legat strâns șireturile
 chiar înainte să vină iarna.
 nu bea cafea, nu-ți face bine la inimă
 a strigat chelnerița
 atunci să-mi schimb repede arterele
 cu un transplant de coloană
 întreb și sun să văd dacă e sala ocupată
 cu un plebiscit
 pentru un nou cod al bunelor moravuri
 nu, ne pare rău dar nu mai avem democrație
 până atunci cest la vie
 dacă istoria vrea vulturi și lupi
 atunci să dăm istoriei ce e al ei

Prietenei mele celei mai bune (2009)

oamenii deschid si inchid aerul
se impiedica si-si fac noduri in gat
tiroida tanjeste tarziu dupa prune
in amsterdam limitele si-au spus cuvantul.
nu plange, suntem in aceeasi emisfera
si aproape simetric este temperatura cea buna

Actul Individual 1/3 ianuarie/2007

Art1  (1) cerere pt incalzirea globala a dreptului
               fiecare pagina e o decadere dintr-un beneficiu

         (2) va rog, mi-au inghetat semnele vitale citind doctrina
              cu fiecare hotarare definitiva si irevocabila
              esti mai departe de mila lui dumnezeu

Art2  (1) asculta
               in culegerile de jurisprudenta
               ca urla condamnatii printre randuri

         (2) cu totii speram la o interpretare oficiala
               care sa ne poarte semnatura

          (3) ah, am avut aproape dreptate: cata emotie
                coroborand doua dispozitii aflate in dusmanie

Art 3    vreau in instanta  unde e pasiune
            acolo transpira din buzele juristilor pledoariile
            sub dosare fac febra musculara judecatorii
            chiar si neinduratorii
            te primesc cu parchetele deschise

Art 4  ce stearpa e o carte de drept in mana;
           caut cu disperare prefata
           e ultima urma a eului unui jurist
           pe care nu-l vei mai gasi niciodata
           in paginile ce urmeaza

Celui care a scris Jazzonia (2005)


prin venele mele
 sângele alunecă mai leneș
 
 e tot o substanță:
 că apa
 din paharul tău cu apa,
 ca vinul
 din damigeana lui isus.
 
 sunt dumnezeul
 în care arunc singură cu pietre
 ajută-mă să mă ridic
 măcar până la nasul tău
 
 înainte să speri la fericire
 eu zic să-mi vindeci hoția
 diplomația și bunăvoința
 se dobândesc doar în libertate.

Inc2 (2005)

m-am trezit
in plin act creativ
mama ungea o felie de paine cu gem
intotdeauna prea putin
saracii descopereau arta
in cutele rufelor murdare

as da orice
sa am un cuprins al gandurilor mele
daca vrei
serveste-mi la micul dejun
un concept, doua
le iau la pachet
si-am sa le diger
cand va fi prea tarziu

Alegorie (2005)


în primă instanță
 ne-am bucurat să găsim firul
 la capetele căruia
 ne sunt legate mijloacele
 
 nu am știut însă
 că deasupra noastră se află un scripete
 iar noi atârnam în același sistem fizic
 în care trăgeam aiurea
 să ne înălțam unul pe altul

Potopul (2004)

pamantul era ud si inainte de Noe
caii aveau amante, marea era cuminte
supusii studiau tratate de arhitectura

dupa potop au venit mai animalele
cu false priviri monogame
(oare la moartea caprioarei
au acceptat si cerbi de schimb?)
pamantul trosnea sub oase la fel de ud
credeau ca "trio" e un cuvant arhaic,
ca puiul va urma o scoala militara
si niciodata, dar niciodata
n-o sa ne mai inecam in halul asta