acum mulți ani mi-ai șoptit printr-o ușă
că energia este masa ori viteza luminii la pătrat
iar eu ți-am spus să intri și să faci întuneric
mi-ai spus că viața noastră este un joc de tetris
în care fiecare alegere o zgârie pe următoarea
iar eu am oprit gravitația, cu mâinile în buzunar
m-ai certat aspru că am scris o petiție ploii
înainte să ne stingem păcatele în jurul focului
iar eu m-am ascuns într-un cub fără rafturi
m-ai chemat să ne alegem mobila, președintele
și notariatul la care să ne împărțim valorile
iar eu m-am întors și am semnat tot ce-am vrut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu