De câte ori am trecut pe lângă atelierul tău fără nume
Era deschis dar nu ți-am dat niciodată de urmă
Nu mi-ai cusut tu haina atât de aproape de talie și de tâmple
Nu mi-ai ales tu stofa pe care o port cu privirea înainte
Sau mătasea pe care pășesc îngândurată seară de seară
Nu ai decis tu ca retina mea să adore turcoazul și doar turcoazul
Nu tu l-ai întins cu nesaț și grijă pe toate mănușile din piele
Pe floarea din păr și pe dantela de la gulerul paltonului
Nu tu mi-ai finisat zâmbetul și apoi French twist-ul din păr
Nu tu mi-ai aranjat pălăria peste genele bune și genele rele
Nu tu ai tras de rochie cât să-mi acopere genunchii
Nu te-am rugat niciodată să-mi coși vreun nasture
De fiecare data am intrat și mi-am luat singură ața și acul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu