Croitorului (indeterminism)

De câte ori am trecut pe lângă atelierul tău fără nume

Era deschis dar nu ți-am dat niciodată de urmă

Nu mi-ai cusut tu haina atât de aproape de talie și de tâmple

Nu mi-ai ales tu stofa pe care o port cu privirea înainte

Sau mătasea pe care pășesc îngândurată seară de seară

 

Nu ai decis tu ca retina mea să adore turcoazul și doar turcoazul 

Nu tu l-ai întins cu nesaț și grijă pe toate mănușile din piele 

Pe floarea din păr și pe dantela de la gulerul paltonului

 

Nu tu mi-ai finisat zâmbetul și apoi French twist-ul din păr 

Nu tu mi-ai aranjat pălăria peste genele bune și genele rele

Nu tu ai tras de rochie cât să-mi acopere genunchii

 

Nu te-am rugat niciodată să-mi coși vreun nasture 

De fiecare data am intrat și mi-am luat singură ața și acul

proză pe marginea unui tablou belgian

draga mea – îi spuse fetița de opt ani păpușii sale – am aflat trei lucruri despre tine:

primo, dacă moș crăciun nu există atunci tu ești o fraudă iar toate premisele pe care am bazat relația noastră au fost greșite

secundo, privirea ta devine mai tâmpă pe zi ce trece și nici nu mai țin minte să fi primit vreodată un sfat bun de la tine

ultimo, rochia ta nu mai este demult la modă și fiind cusută de corpul tău, nu o pot schimba

față de toate aceste lucruri, și pentru timpul pe care mi l-ai acordat, sunt dispusă să îți ofer propria cutie în podul casei

fetița mea – îi spuse păpușa – te rog află trei lucruri despre lume și despre tine:

unu, dacă un lucru este fals, aceasta nu inseamnă că ceea ce-i este subsecvent nu poate fi real

doi, datorită tăcerii mele tu ai învățat să-ți găsești răspunsurile și să poți lua singură decizii

trei, rochia mea ți-a fost batistă, șevalet și obiect de siguranță printre străini

prin urmare, detașarea ta nu poate decât să mă bucure, rolul meu aici fiind îndeplinit;

...douăzeci de ani mai târziu, o fetiță primește cadou de crăciun o păpușă ...

(Georges Lemmen- Girl with doll - 1904)

Inelul bunicii

tată, îmi amintesc cum la naștere, 
în ochi mi se citea progeria
și surprinderea mamei rămasă cu pâinea în mână
atunci când ți-ai luat gena înapoi 
și ai plecat 

mamă, știu că în locul meu 
poate ți-ai fi dorit o rochie nouă de seară 
pe care să o împăturești ușor înainte de culcare
și un pachet de Eugenia
așa cum le făceau numai pe vremuri 

bunicule, te rog trimite mamei o sticlă de Tutti-Frutti 
s-ar fi mulțumit și cu mai puțin 
dacă n-ai fi ales războiul apoi pământul românesc 
de lângă strada Holtului 
unde părinții mei își fac acum casă de lemn

bunico, iartă-mă că nu am plâns deloc după tine
am inelul tău și al mamei pe deget
ce bine că ultima oară am fost inspirată 
să-ți spun că te iubesc
și să-l rog pe tata să-ți cumpere țigări 
pentru că eu uitasem
iar tu mi-ai spus că îți place haina mea în carouri
când ochii tăi mai zăreau doar umbre de alb și negru

bunico, știu de ce zâmbeai
pentru că la ultima întâlnire cu bunicul 
te-ai lăsat așteptată ca o domnișoară 
timp de patruzeci și trei de ani

Zdrobire (Haiku vizual)

res nullius

părul tau mirosea a iarnă

și a bomboanele de brad

dintr-un cămin fără șemineu fără obloane 

în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters

decretând ce e al tău ce e res nullius

ce ar mai putea fi al nostru

           

a fost un moment în care

torceai în somn un cântec al nimănui

strângând perna moale și supusă

până la ultima suflare

până la ultima pană

cu care ai scris,

ai cântat

și pe care ai pus capul

noapte de noapte coboram până la chioșc

după un plic de oxitocină,

să-l torn în ceaiul tău negru, în apa de la robinet

așa cum te-am surprins și pe tine

într-o dimineață

cum ani de zile ai hrănit inocența 

presărând lapte praf

în ceașca mea de cafea

           

de ieri am început să cred

doar în sărbătorile pe care le aleg

dintr-un calendar nereformat

cu ochii închiși mușcând dintr-un măr

Răzvrătire

 acum mulți ani mi-ai șoptit printr-o ușă

 că energia este masa ori viteza luminii la pătrat

 iar eu ți-am spus să intri și să faci întuneric

 

 mi-ai spus că viața noastră este un joc de tetris

 în care fiecare alegere o zgârie pe următoarea

 iar eu am oprit gravitația, cu mâinile în buzunar

 

 m-ai certat aspru că am scris o petiție ploii

 înainte să ne stingem păcatele în jurul focului

 iar eu m-am ascuns într-un cub fără rafturi

 

 m-ai chemat să ne alegem mobila, președintele

 și notariatul la care să ne împărțim valorile 

 iar eu m-am întors și am semnat tot ce-am vrut.

Integrare

 ajută-mă să integrez
 codul tău sursă și codul meu civil
 și poate n-am să mai invidiez
 că îți tipărești singur liniile
 în timp ce eu pot doar
 să interpretez ce au scris alții
 acum sute de ani

 tu generezi excepții
 și acolo unde lucrurile merg bine;
 intotdeauna îmi țin în geantă
 de lege ferenda, un if și un else

 vezi tu, justiția nu e open source;
 fiecare executabil are taxa lui de timbru

 pentru tine excepțiile
 se prind și se tratează
 pentru mine excepțiile
 se pierd sau se câștigă