Inelul bunicii

tată, îmi amintesc cum la naștere, 
în ochi mi se citea progeria
și surprinderea mamei rămasă cu pâinea în mână
atunci când ți-ai luat gena înapoi 
și ai plecat 

mamă, știu că în locul meu 
poate ți-ai fi dorit o rochie nouă de seară 
pe care să o împăturești ușor înainte de culcare
și un pachet de Eugenia
așa cum le făceau numai pe vremuri 

bunicule, te rog trimite mamei o sticlă de Tutti-Frutti 
s-ar fi mulțumit și cu mai puțin 
dacă n-ai fi ales războiul apoi pământul românesc 
de lângă strada Holtului 
unde părinții mei își fac acum casă de lemn

bunico, iartă-mă că nu am plâns deloc după tine
am inelul tău și al mamei pe deget
ce bine că ultima oară am fost inspirată 
să-ți spun că te iubesc
și să-l rog pe tata să-ți cumpere țigări 
pentru că eu uitasem
iar tu mi-ai spus că îți place haina mea în carouri
când ochii tăi mai zăreau doar umbre de alb și negru

bunico, știu de ce zâmbeai
pentru că la ultima întâlnire cu bunicul 
te-ai lăsat așteptată ca o domnișoară 
timp de patruzeci și trei de ani